ISO 9001. Generalități

ISO 9000 este o categorie de standarduri legate de sistemele de management calitativ, proiectate pentru a ajuta organizaţiile în garantarea îndeplinirii condiţiilor clientelei şi a altor depozitari. Standardurile sunt publicate de ISO (Organizaţia Internaţională a Standardizării) şi devin disponibile prin intermediul Institutelor Naţionale de Standarduri. ISO 9000 tratează bazele fundamentale ale sistemelor de management calitativ, inclusiv cele 8 principii ale managementului, pe care se bazează această categorie de standarduri. ISO 9001 se ocupă cu cerinţele necesare pe care organizaţiile trebuie să le îndeplinească pentru a se ridica la nivelul standardului. Comisiile de legalizare cu calitate terțiară pot oferi confirmări independente asupra îndeplinirii cerinţelor ISO 9001 de către organizaţii. Peste un milion de organizaţii din întreaga lume sunt certificate independent, ceea ce face ca în prezent, ISO 9001 să fie unul dintre cele mai răspândite instrumente de management din lume.

Argument pentru utilizare ISO 9001

Categoria de standarduri ISO reprezintă singurul standard internaţional care permite modificările sistematice. Implementarea ISO 9001 la nivel global poate fi datorată anumitor factori. O serie de beneficiari majoritari cer furnizorilor lor certificatul ISO 9001. Pe lângă diferitelor beneficii ale depozitarilor, o serie de cercetări a identificat un profit financiar important pentru organizaţiile certificate cu ISO 9001. De asemenea, organizaţiile certificate au un randament superior al valorilor capitalurilor comparativ cu organizaţiile similare necertificate. Acest factor este statistic demonstrat şi se datorează efectiv performanţei organizaţiei, nefiind un rezultat generat de mărimea sa. Implementarea ISO 9001 poate conduce la creşterea performanţei operaţionale. Astfel, o performanţă financiară poate fi legată de îmbunătăţirea performanţei operaţionale prin intermediul ISO 9001. De asemenea, certificarea ISO 9001 poate rezulta într-o apreciere a bursei de valori, iar acţionarii sunt pe măsură răsplătiţi în urma investiţiei într-un sistem ISO 9001. În timp ce conexiunea dintre performanţa financiară superioară şi ISO 9001 este evidentă din exemplele mai sus menţionate, o cauzalitate directă rămâne nedemonstrată, chiar dacă anumite cercetări longitudinale o pot confirma. Îmbunătățirea poate fi datorată parţial tendinţei companiilor mai dezvoltate de a căuta certificatul ISO 9001. Mecanismul îmbunătăţirii rezultatelor a fost şi el supus diferitelor cercetări. Ca o urmare a certificării, au fost identificate îmbunătăţiri operaţionale precum reducerea timpului ciclic sau reduceri de inventariere. De asemenea, îmbunătăţiri în procesul intern al organizaţiilor pot conduce la îmbunătăţiri externe vizibile. Firmele îşi autodepăşesc grupul de control în perioada post-implementare, iar implementarea corespunzătoare a tuturor principiilor şi teoriilor managementului calitativ poate conduce la o considerabilă avere. Beneficiile intensificării comerţului internaţional şi al acţiunilor pieţei interne, pe lângă beneficiile interne precum satisfacţia clientului, comunicări interdepartamentale, proceduri de lucru şi formarea de parteneriate furnizor-client, depăşesc cu mult orice investiţie iniţială.

ISO 9001. Istoric

Prima publicare a ISO 9000 a avut loc în anul 1987. Acesta se baza pe seria de standarde BS 5750 de la Institutul Britanic de Standarduri (BSI), care a fost propusă pentru ISO în 1979. Cu toate acestea, evoluția sa a început cu 20 de ani în urmă, cu publicarea standardului MIL-Q-9858, aparţinând Departamentului de Apărare, în 1959. Acesta a fost revizuit pentru seria de standarde NATO AQAP, un an mai târziu, care au fost, la rândul lor revizuite pentru seria de standarde de consiliere BS 5179, publicată în 1974; pentru ca, până la urmă, să fie revizuite pentru seria standardelor de necesități BS 5750 din 1979, fiind apoi trimise la ISO. Institutul Britanic de Standarduri certifica organizațiile privind sistemele de management calitativ încă din 1978. În prezent, BSI certifică în jur de 70.000 de organizații din întreaga lume.

O scurtă istorie a sistemelor de management de mediu. ISO 14001

Conceptul unui sistem de management de mediu a evoluat la începutul anilor nouăzeci. Originea sa poate fi urmărită din 1972, când Organizaţia Naţiunilor Unite a organizat o conferinţă la Stockholm privind mediul uman. Acolo programul a fost lansat Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP). Aceste iniţiative timpurii au dus la crearea Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED) şi adoptarea Protocolului de la Montreal şi a Convenţiei de la Basel.

În 1992, primul Summit al Pământului a avut loc la Rio-de-Janeiro. Aici s-a semnatun angajament global de mediu. În acelaşi an, BSI Group (Institutul de Standarde Britanic) a publicat primul standard al sistemelor de management de mediu. Acesta a stat la bază pentru dezvoltarea seriei ISO 14000 în 1996, de către Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO). Începând cu anul 2010, ISO 14001 este folosit în prezent de cel puţin 223.149 de organizaţii din 159 de ţări.

Dezvoltarea seriei ISO 14000

Familia ISO 14000 include cel mai important, standardul ISO 14001. El reprezintă un set de bază de standarde utilizate de organizaţii pentru proiectarea și implementarea unui sistem eficient de management de mediu. Alt standard inclus în această serie este ISO 14004. El oferă orientări suplimentare pentru un sistem bun de management de mediu, precum şi standardele mai specializate care se ocupă cu aspecte specifice ale managementului de mediu. Obiectivul major al normelor seriei ISO 14000 este de a “promova mai eficace şi mai eficient managementul de mediu în organizaţii şi de a oferi instrumente utile şi uşor de utilizat.

Spre deosebire de reglementările anterioare de mediu, care au început cu abordările de comandă şi control, ISO 14000 s-a bazat pe o abordare voluntară a normelor de mediu. Seria include standardul ISO 14001, care prevede linii directoare pentru stabilirea sau îmbunătăţirea unui EMS (environmental management systems). Standardul are multe trăsături comune cu predecesorul său ISO 9000, Standardul Internaţional de Management al Calitatii, care a servit ca model pentru structura internă a acestuia şi ambele pot fi puse în aplicare împreună. Precum ISO 9000, ISO 14000 acţionează ca un instrument de gestiune internă şi ca o modalitate de a demonstra angajamentul pentru mediu al unei companii, pentru clienţii săi.

Înainte de dezvoltarea seriei ISO 14000, organizaţiile construiau în mod voluntar propriile lor sisteme de management de mediu (EMS).Acestea făceau difice comparațiile între companiile a efectelor asupra mediului şi prin urmare, universal, seria ISO 14000 a fost dezvoltată. Un EMS este definită de ISO ca: “parte a sistemului de management general, care include structura organizaţională, activităţile de planificare, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea, implementarea, realizarea şi menţinerea politicii de mediu” (ISO 1996, citată la Facilităţi Raportul Consiliului Federal 1999).