Cadru legal cu privire la certificarea ISO

HOTARARE DE GUVERN nr.272 din 14 iunie 1994 - pentru aprobarea regulamentului privind controlul de stat al calităţii în construcţii

Art.1. Prezentul regulament stabileşte cadrul normativ general, obiectivele, conţinutul şi organizarea, precum şi modul de exercitare a controlului de stat privind calitatea în construcţii. Dispoziţiile regulamentului sînt obligatorii pentru toţi factorii implicaţi în emiterea certificatului de urbanism, a autorizaţiei de construire, în amplasarea pe teren, proiectarea, realizarea, utilizarea şi postutilizarea construcţiilor. Factorii implicaţi stabiliţi prin lege sînt: investitori, cercetători, proiectanţi, specialişti verificatori de proiecte atestaţi şi experţi tehnici atestaţi, fabricanţi şi furnizori de produse pentru construcţii, executanţi şi responsabili tehnici cu execuţia atestaţi, diriginţi de specialitate, proprietari, administratori, utilizatori, autorităţi publice, asociaţii profesionale de profil etc.

Legea nr.10 din 18 ianuarie 1995 - privind calitatea în construcţii

Art.2. Prevederile prezenţei legi se aplică construcţiilor de orice categorie şi instalaţiilor aferente acestora - indiferent de formă de proprietate sau destinaţie - denumite în continuare construcţii, precum şi lucrărilor de modernizare, modificare, transformare, consolidare şi de reparaţii ale acestora. Sunt exceptate clădirile pentru locuinţe cu parter şi parter plus un etaj şi anexele gospodăreşti situate în mediul rural şi în satele ce aparţin oraşelor, precum şi construcţiile provizorii.
Art.3. Prin prezenţa lege se instituie sistemul calităţii în construcţii, care să conducă la realizarea şi exploatarea unor construcţii de calitate corespunzătoare, în scopul protejării vieţii oamenilor, a bunurilor acestora, a societăţii şi a mediului înconjurător.

OG nr. 38/1998 - privind activitatea de acreditare şi infrastructura pentru evaluarea conformităţii

Art. 1. Prezenţa ordonanţa stabileşte principiile de bază şi cadrul organizatoric al acreditării organismelor şi laboratoarelor.
a) transparenţa şi disponibilitate publică;
b) reprezentarea intereselor publice;
c) caracterul voluntar;
d) independenţa faţă de posibila predominare a oricăror interese specifice;
e) participarea organelor de specialitate ale administraţiei publice;
f) tratarea imparţială a contestaţiilor;
g) armonizarea cu regulile acreditării europene şi internaţionale;
h) accesul liber la acreditare al tuturor solicitanţilor, fără discriminări;
i) asigurarea confidenţialităţii şi protecţia secretului comercial;
j) aplicarea standardelor naţionale din seria SR EN 45000, din seria SR EN ISO 9000 şi din seria SR EN ISO 14000, precum şi a acelora care vor mai fi adoptate în acest domeniu;
k) caracterul fără scop lucrativ al organismului naţional de acreditare.
Art. 5. (1) Pe baza îndeplinirii criteriilor cuprinse în standardele de referinţă din anexa pot fi acreditate:
1.laboratoare de încercări;
2.laboratoare de etalonare;
3.certificare a produselor;
4.organisme de certificare a calităţii;
5.organisme de certificare a personalului;
6.organisme de certificare a sistemelor de management al mediului;
7.organisme de inspecţie.
(2) Pot fi acreditate organisme şi laboratoare care desfăşoară activităţi atât în domeniul reglementat, cât şi în domeniul nereglementat.

HOTĂRÂRE DE GUVERN nr. 1.198 din 24 octombrie 2002 - privind aprobarea Normelor de igiena a produselor alimentare (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 866 din 2 decembrie 2002)

Art. 1: Domeniu de aplicare
(1)Prezenţa hotărâre stabileşte reguli generale cu privire la igiena produselor alimentare pentru operatorii cu activitate în domeniul alimentar, ţinându-se cont, în mod special, de următoarele principii:
a)responsabilitatea primară pentru siguranţă alimentelor aparţine operatorului cu activitate în domeniul alimentar;
b)este necesar să se asigure siguranţa alimentelor pe tot lanţul alimentar, începând cu producţia primară;
c)este important să se asigure lanţul frigorific pentru alimente ce nu pot fi depozitate în siguranţă la temperaturi ale mediului ambiant, în special pentru alimente congelate;
d)implementarea generală a procedurilor bazate pe principiile HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point), împreună cu aplicarea bunelor practici de igiena, trebuie să întărească responsabilitatea operatorilor cu activitate în domeniul alimentar;
e)ghidurile de bune practici sunt un instrument valoros pentru a ajută operatorii cu activitate în domeniul alimentar, de la toate nivelurile lanţului alimentar, să fie în conformitate cu regulile de igiena a alimentelor şi la aplicarea principiilor HACCP;
f)este necesar să se stabilească criterii microbiologice şi cerinţe de control al temperaturii, bazate pe o evaluare ştiinţifică a riscului;
g)este necesar să se asigure că alimentele importate să fie cel puţin la acelaşi standard de igiena că alimentele produse în România sau să fie la un standard echivalent.
(2)Prezenţa hotărâre se aplică tuturor etapelor de producţie, de procesare şi de distribuţie a alimentelor, precum şi activităţilor de export, fără a se aduce atingere unor cerinţe specifice cu referire la igiena alimentelor.
(3)Prezenţa hotărâre nu se aplică:
a)producţiei primare pentru consum domestic privat;
b)preparării domestice, manipulării sau depozitării alimentelor pentru consum domestic privat;
c)furnizării directe, de către producător, de cantităţi mici de produse primare către consumatorul final sau către întreprinderi locale de vânzare cu amănuntul ce aprovizionează direct consumatorul final;
d)centrelor de colectare şi tăbăcăriilor ce intră sub incidenţa definirii activităţilor în domeniul alimentar, numai pentru faptul că acestea manipulează materia prima pentru producerea de gelatină sau colagen.
(4)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, ca autoritate de reglementare în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţă alimentelor ce coordonează toate activităţile în acest domeniu, de la producerea materiilor prime până la consumator, stabileşte împreună cu Ministerul Sănătăţii, în bază legislaţiei naţionale, reguli ce reglementează activităţile prevăzute la alin.(3) lit. c). Astfel de reguli trebuie să asigure realizarea obiectivelor prezenţei hotărâri.

Legea nr. 608 din 31 octombrie 2001 - privind evaluarea conformităţii produselor

Art.1. Prezenţa lege stabileşte cadrul legal unitar pentru elaborarea reglementărilor tehnice, evaluarea conformităţii şi supravegherea pieţei pentru produsele introduse pe piaţă şi/sau puse în funcţiune în România, din domeniile reglementate, prevăzute în anexa nr. 1.
Art. 2 Produsele din domeniile reglementate se întroduc pe piaţă şi/sau se pun în funcţiune numai dacă satisfac cerinţele esenţiale, dacă conformitatea lor a fost evaluată conform procedurii de evaluare aplicabile şi dacă poartă marcajul de conformitate potrivit prevederilor prezenţei legi şi ale reglementărilor tehnice aplicabile, în vigoare.

Legea nr.150 din 2004 - privind siguranţă alimentară

Art.2. Prezenţa lege stabileşte principii şi responsabilităţi comune, mijloacele de a asigură o bază ştiinţifică solidă, cerinţe şi proceduri organizatorice eficiente pentru a susţine luarea celor mai potrivite decizii în domeniul siguranţei alimentelor şi a hranei pentru animale.

Legea nr. 245 din 09/06/2004 - privind securitatea generală a produselor; adopta Directiva nr. 2001/95/CE

Art. 1. (1) Prezenţa lege are că scop asigurarea consumatorilor că produsele puse pe piaţă sunt sigure şi se aplică pentru toate produsele definite la art. 2 lit. a) numai în situaţia în care nu există prevederi legale specifice de securitate a produselor respective, care au acelaşi obiectiv cu acest act normativ.
(2) În cazul în care unele produse au reglementări specifice de securitate, prezenţa lege se aplică numai pentru aspectele şi riscurile sau categoriile de riscuri care nu sunt prevăzute de aceste reglementări, după cum urmează:
a) art. 2 lit. b) şi c) şi art. 3 nu se aplică acestor produse în privinţa riscurilor sau categoriilor de riscuri prevăzute de reglementările specifice;
b) art. 4-16 se aplică în orice situaţie, cu excepţia cazurilor în care există reglementări specifice privind aspectele care intră sub incidenţă acestor dispoziţii.